Clubul CFR Iasi este situat pe Rapa Galbena, o cladire care e mai pe ce sa se darame. Usor de recunoscut. La acest minunat club se practica mai multe chestii(pian, dansuri, chitara etc.) In fine, o sa ma rezum doar la sectia “chitara” caci e singura pe care o cunosc si pe care am frecventat-o.
Acum 2 ani un amic de al meu s-a apucat de chitara, bineinteles la clubul CFR. Taxa era ok pe atunci… in jur de 50 RON. Dupa vreo 5 luni in care tipul a tot batut la cap diverse persoane, ne-am apucat si eu si inca un cunoscut, tot la clubul CFR. Am mers toata vara, zi de zi, am cunoscut oameni noi si in toamna am putut sa cant un vals in Do major. Cam patetic, dar pe atunci eram multumit.
Lunile au trecut si CFR era frecventat tot de noi. Unii s-au mai lasat… ziceau ca e pierdere de timp si ca e prea greu. Cativa ziceau ca se duc la un tip, Petran, ca ala cica e mare chitarist in inveti in 3 luni ce nu faci la CFR in 2 ani. Nu prea credeam. Noi am ramas. Intre timp taxa s-a scumpit. Se facuse 70 ron iar oamenii au mai plecat, era prea scump.
Dupa ceva vreme, mi-am cumparat o chitara electrica. Nu era cine stie ce… un Squier Bullet Strat, dar era o electrica. Mai tarziu au urmat si ceilalti 2 amici de-ai mei:
- primul si-a luat o electrica Aria de incepatori;
- al doilea si-a luat o chitara bass Cort;
Problema era amplificatorul clubului. Trebuia sa imi car mai mereu ampu’ meu de acasa sa pot canta normal, caci amplificatorul CFR(Vermona se cheama) e o panarama in toata regula. Are mai bine de 35 de ani, nu are iesire tip Jack mare(a trebuit Razvan sa improvizeze ceva) si nici distorsie.
Din cand in cand, unii dintre noi mai intarziau cu taxa lunara, si atunci fostii securisti sareau cu gura pe noi.(prin fostii securisti ma refer la administrator si inca un individ de pe acolo). Au mai trecut saptamani si am avut ocazia sa merg intr-o tabara de muzica unde l-am cunoscut pe Petran si pe cativa din elevii lui. Erau cu vreo 10 nivele peste mine, asa ca m-am hotarat sa renunt la CFR. Decizie inteleapta. Si intradevar, dupa vreo 3-4 luni am reusit sa fac primele solo’uri, stiam gama cromatica ca pe “Tatal nostru” si acordurile erau mizilicuri.
Ideea e urmatoarea. Clubul CFR e depasit. Nu are aparatura(ce dracu’… Vermona nu e amplificator calumea), chitari pentru cei ce “vor sa incerce”(defapt au o chitara Hora buna de-i cade grifu’). Pacat de profesor care sta si incearca sa predea pe un salariu de sub 350 RON. Sunt multi care vin, dar si mai multi care pleaca. Si cei care vin, vin sa socializeze. Nu m-as mira sa creasca si taxa. Oricum e un club mort. Pot spune chiar ca ce stiam pana in momentul in care am ajuns pe mainile lui Petran invatasem singur. Si aveam goluri… goluri cumplite.
Esenta: daca vrei sa stii cu adevarat chitara, numai la CFR sa nu mergi.
comentarii recente